Fresche di giornata …

2 Mag 2025 | Materiale resistente

C’è cu t’inganna, c’è cu cumanna
E cu ‘n silenziu mutu si nni sta 

Ci sono canzoni che non ce la fanno proprio a consegnarsi alla storia… a non essere più maledettamente attuali:

Cantu e cuntu, Brano di Rosa Balistreri

Stasira vaju e curru cu lu ventu
A grapiri li porti di la storia
Stasira vogliu dari p’un mumentu
La vita a lu passatu i a la memoria
Stasira cu la vampa di l’amuri
Scavu na fossa, na fossa a lu duluri

C’è chiù duluri, c’è chiù turmentu
Ca gioia e amuri pi l’umanità
Nun è lu chiantu ca cancia lu distinu
Nun è lu scantu ca ferma lu caminu

Grapu li pugna, cuntu li jita
Restu cu sugnu, scurru la vita
Cantu e cuntu, cuntu e cantu
Pi nun perdiri lu cuntu

Nuddu binidicìu lu me caminu
Mancu la manu nica d’un parrinu
E vaju ancora comu va lu ventu
Cercari paci sulu p’un mumentu
Vogliu spaccari, spaccari li cieli
Pì fari chioviri, chioviri amuri

C’è cu t’inganna, c’è cu cumanna
E cu ‘n silenziu mutu si nni sta
È lu putiri ca nforza li putenti
È lu silenziu ca ammazza li ‘nnuccenti

Grapu li pugna, cuntu li jita
Restu cu sugnu, scurru la vita
Cantu e cuntu, cuntu e cantu
Pi nun perdiri lu cuntu

Vinni a stu munnu quannu lu Voscienza
Si schifiava pi li strati strati
Tempi d’abbusi, di fami e di guerra
Criscivu mmenzu di li malannati
Lacrimi muti ni chiancivi e quanti
La me nnuccenza si la sparteru ‘n tanti

La mala genti, li priputenti
Tanti su tanti nni sta sucità
Nun è l’amuri ca crisci ad ogni banna
Ma lu favuri ca sparti cu cumanna

Grapu li pugna, cuntu li jita
Restu cu sugnu, cercu la vita
Cantu e cuntu, cuntu e cantu
Pi nun perdiri lu cuntu

Stasera vado e corro con il vento Per aprire le porte della storia Stasera voglio darvi per un momento La vita al passato e all memoria Stasera con la fiamma dell’amore Scavo una fossa, una fossa al dolore
Stasira vaju e curru cu lu ventu A grapiri li porti di la storia Stasira vogliu dari p’un mumentu La vita a lu passatu i a la memoria Stasira cu la vampa di l’amuri Scavu na fossa, na fossa a lu duluri

C’è più dolore, c’è più tormento Che gioia e amore per l’umanità Non è il pianto che cambia il destino Non è la paura che ferma il cammino
C’è chiù duluri, c’è chiù turmentu Ca gioia e amuri pi l’umanità Nun è lu chiantu ca cancia lu distinu Nun è lu scantu ca ferma lu caminu

Apro i pugni, conto le dita Resto chi sono, scorro la vita Conto e canto, conto e canto Per non perdere il conto… (nel doppio senso siciliano di ‘conto’ e ‘racconto’)
Grapu li pugna, cuntu li jita Restu cu sugnu, scurru la vita Cantu e cuntu, cuntu e cantu Pi nun perdiri lu cuntu …

Nessuno benedisse il mio cammino Nemmeno la mano piccola di un prete E vado ancora come va il vento Cercare pace solo per un momento Voglio spaccare, spaccare i cieli Per fare piovere, piovere amore.
Nuddu binidicìu lu me caminu Mancu la manu nica d’un parrinu E vaju ancora comu va lu ventu Cercari paci sulu p’un mumentu Vogliu spaccari, spaccari li cieli Pì fari chioviri, chioviri amuri

C’è chi t’inganna, c’è chi comanda E non chi in silenzio muto se ne sta È il potere che rafforza i potenti È il silenzio che ammazza gli innocenti
C’è cu t’inganna, c’è cu cumanna E cu ‘n silenziu mutu si nni sta È lu putiri ca nforza li putenti È lu silenziu ca ammazza li ‘nnuccenti

Apro i pugni, conto le dita Resto chi sono, scorro la vita Conto e canto, conto e canto Per non perdere il conto… (nel doppio senso siciliano di ‘conto’ e ‘racconto’)
Grapu li pugna, cuntu li jita Restu cu sugnu, scurru la vita Cantu e cuntu, cuntu e cantu Pi nun perdiri lu cuntu

Sono venuto in questo mondo quando il Voscienza (Vostra Eccellenza)  Traboccava (tanto, ma tanto da banalizzarsi, da fare schifo) nelle strade Tempi di abusi, di fame e di guerra Crebbi in mezzo alle male annate maltrattati Lacrime mute ne ho pianto e quante! La mia innocenza se spartirono in tanti.
Vinni a stu munnu quannu lu Voscienza Si schifiava pi li strati strati Tempi d’abbusi, di fami e di guerra Criscivu mmenzu di li malannati Lacrimi muti ni chiancivi e quanti La me nnuccenza si la sparteru ‘n tanti

La mala gente, i prepotenti Molti son molti anni in questa società Non è l’amore che cresce ad ogni parte Ma il favore regala chi comanda
La mala genti, li priputenti Tanti su tanti nni sta sucità Nun è l’amuri ca crisci ad ogni banna Ma lu favuri ca sparti cu cumanna

Apro i pugni, conto le dita Resto chi sono, scorro la vita Conto e canto, conto e canto Per non perdere il conto… (nel doppio senso siciliano di ‘conto’ e ‘racconto’)
Grapu li pugna, cuntu li jita Restu cu sugnu, scurru la vita Cantu e cuntu, cuntu e cantu Pi nun perdiri lu cuntu …